Dubluri în antiteză

Interior suflat în litere

 pe-un cer petală de crin

..................................................................

Sunt un eu negat

 – om cu suflet mut

 şi gând cu dar de afirmare;

sau poate un tu uitat,

prăfuit pe-o poliţă cocoşată

cu colţ de cobră într-o venă cavă;

 poate tu-ul are o consoană

pentru vocala mea

şi eul are o propoziţie

pentru gândul tău;

 poate că am fost tot timpul

, noi,

un întreg spart

în punct şi foaie albă.

Încerc  să m-aud ,

 poate ticăituri

se fac cercel cu strălucire

într-o ureche goală, fadă,

urechea mea,

urechea ta,

iar o mărgea rotundă

 cu inimă patrată

ne şopteşte adevărul potrivit.

Broboane de sudoare

 îmi necăjesc fruntea

   -   nu mă aud,

căci eul si tu-ul

gonesc nebuni prin mine,

opuşi şi goi de completare,

la fel si plini de urlete zgâriate;

Gonesc către diferit,

gonesc către antiteză clară;

dar antiteza-I una

şi are nevoie de doi

să-I pună perfuzii,

să-I sufle viaţă.